Regimul comunist din Romania a cunoscut doua perioade distincte: perioada stalinista (1948-1965) si cea national-comunista(1965-1989).
In perioda stalinista sau luat diferite masuri precum desfiintarea partidelor politice si inlocuirea lor cu partidul unic, PMR, incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, nationalizare si planificarea economica, colectivizarea agriculturii, represiunea politica.
In schimb, in perioada national-comunismului , manifestat in timpul guvernarii ceausiste, s-a incercat intr-o prima etapa, o desprindere de linia Moscovei, realizarea “socialismului” prin forte proprii, incurajarea proprietatii particulare, libertatea circulatiei, construirea de locuinte, reluarea relatiilor cu Occidentul. Cu toate aceste, spre sfarsitul anilor ’70, national-comunismul s-a transformat intr-o afacere de familie a lui Ceausescu, care promova cultul personalitatii si crearea unei momenclaturi loiale; ca si stalinismul, regimul lui Ceausescu s-a mentinut prin teroare, opozantii sistemului avand de suferit atat ei, cat si familiile lor. Toate acestea, dar si alti factori vor contribui la criza din perioada 1980-1989 ce v-a conduce la prabusirea regimului comunist.
Romania s-a gasit in timpul Razboiului Rece in tabara comunista, dat fiind faptul ca inca din 1945 Moscova a pregatit terenul pentru instaurarea aestui regim in tara noastra.
Momentul cel mai important, cu consecinte deosebite pentru statul roman din timpul Razboiului rece, a fost refuzul lui Ceausescu de a implica Romania in inabusirea “Primaverii de la Praga” din 1968, ce a insemnat revolta populatiei cehoslovaciei impotriva comunismului impus de Moscova.
Consecintele acestei atitudini au fost in principal cresterea prestigiului lui Ceusescu, atat in plan intern, cat si in plan extern, aprecierea internationala dovedita de vizitele in Romania a presedintilor occidentali: presedintele Frantei, Charles de Gaulle (1968), si presedintii americani Richard Nixion (1969) si Gerald Ford (1975). S-au realizat de asemenea restructurarea legaturilor comerciale externe prin semnarea de tratate economice cu tarile vest- europene, aderarea Romaniei la FIM (fondul international monetar) si la Banca Mondiala (1972) si stabilirea relatiilor cu Piata Comuna (1973).
Pozitia Romaniei fata de Razboiul Rece a cunoscut mai multe etape: de la etapa stalinista in care statul roman a promovat aceeasi politica externa cu ce a URSS, la etapa “independentei”, caracterizata printr-o linie proprie a politicii externe romanesti, manifestata prin atitudine autonoma fata de evenimente internationale (Razboiul de 6 zile din 1967, invazia comunista din Cehoslovacia-1968, participarea la Conferinta de Securitate si Cooperare in Europa de la Helsinki-1975, dar si razboiul din Afganistan).
Consecintele, atat al stalinsismului cat si ale national-comunismului, au fost nefaste pentru Romania, ca si pentru toate tarile in care aces regim totalitar a fost impus cu forta. Deteriorarea conditiilor de viata, a demnitatii, distantarea de statele civilizate ale Europei au fost doar unele dintre urmarile existentei regimului totalitar in tara noastra.
Facebook
Twitter
RSS