Astazi, 27 mai 2014, se implinesc exact 414 ani de cand “ cei nascuti dintr-o mama si vorbitori ai aceleiasi limbi “, s-au unit pentru intaia oara in istorie sub conducerea domnitorului nepereche Mihai Viteazul. Ajuns pe tronul Tarii Romanesti in anul 1593, intr-un moment in care pesiunile externe si instabilitarea politica si economica din tara, amenintau durabilitatea statutui, domnitorul Mihai, s-a dovedit a fi un excelent organizator si un foarte bun comandant militar, atragandu-si respectul si loialitatea supusilor, alaturi de care avea sa realizeze lucruri marete. Istoria imparte scurta domnie, de numai opt ani a domnitorului Mihai Viteazul, in doua perioade diferite, dar in acelasi timp strans legate intre ele: “ lupta pentru eliberarea de sub dominatia otomana “ ( 1594 – 1598 ) si “ unirea politica a celor trei tari romane “ ( 1599 – 1601).
In prima dintre aceste perioade, Mihai Viteazul, a intreprins o serie de actiuni extrem de necesare pentru lupta de eliberare, reusind sa ridice armata la cerintele militare ale epocii. A numit in fruntea ostilor oameni apropiati, in care avea incredere deplina si pe care ii cunostea ca buni profesionisti, facand impreuna cu acestia comenzi inportande de arme in Transilvania si reconstruind atelierele de tunuri si pulberariile din Targoviste. Dar mult mai important decat aceasta dezvoltate militara, a fost felul in care Mihai a reusit sa-si apropie masele populare, fara de care, batalii precum cea de la Calugareni, ar fi fost imposibil de castigat. Alaturi de armata sa si de acesti oameni care l-ar fi urmat oriunde, Mihai Viteazul, a avut mai multe incercari de a inlatura suveranitatea otomana, dar a inteles ca fara colaborarea tuturor celor trei tari romane, nu va putea realiza acest lucru. Insa orice coladorare, a fost distrusa de venirea pe tronul Moldovei a lui Ieremia Movila si pe cel al Transilvaniei a cardinalului polonez Andrei Bathory. Acestia au facut pace cu Imperiul Otoman si i-au cerut lui Mihai sa plece de pe tronul Tarii Romanesti.
De la raspunsul acestuia: “ pana ce nu-mi vor arunca pamant peste ochi, nu voi inceta sa lupt cu turcii “, incepe cea de-a doua perioada istorica din domnia lui Mihai Viteazul. Actiunile domnitorilor din Transilvania si Moldova, au amplificat dorinta lui Mihai de a unifica cele trei tari romane, transformand-o in necesitate politica si astfel, hotaraste o campanie militara peste munti cu scopul cuceririi Transilvaniei. Hotaratoare in acest sens a fost batalia castigata de Mihai in fata lui Andrei Bathory, la sfarsitul lunii octombrie a anului 1599, iar la 1 noiembrie, viteazul domnitor isi facea intrarea triumfala in Alba Iulia. De aici a plecat in Moldova, unde in 10 mai a cucerit Bacaul, iar in 16 mai Suceava este luata fara lupta, fiind parasita de aparatorii ei. Astfel, la 27 mai 1600 Mihai Viteazul este numit intr-un hrisov: “ Domn al Tarii Romanesti, Ardealului si Moldovei “ realizandu-se astfel “ Pohta ce-am pohtit eu “.
Nu s-a bucurat insa de marea sa realizare decat patru lunii, fiind asasinat la 19 august 1601, la ordinul generalului Imperiului Habsburgic, Basta. De atunci incoace, ideea unirii a “ incoltit “ in mintile si sufletele tuturor celor nascuti pe aceste meleaguri, care au inteles mesajul domnitorului si au transformat idealul reintregirii neamului lui Mihai, in tel suprem al existentei lor. “ De la 1600 niciun roman n-a pai putut gandi unirea fara uriasa lui personalitate, fara palosul sau securea lui ridicata spre cerul dreptatii, fara chipul lui de curata si desavarsita poezie tragica! “, spunea Nicolae Iorga destre mostenirea lasata la 27 mai 1600 de marele domnitor!
Facebook
Twitter
RSS