Raport stiintific: s-a descoperit cea mai mare rezerva de apa a Terrei

Cercetarile facute de seismologul Brandon Schmandt si geofizicianul Steve Jacobsen, au dus la descoperiri deosebit de importante pentru viitorul planetei noastre. Conform celor doi oameni de stiinta, rezultatul studiului lor, poate duce la identificarea celei mai mari rezerve de apa de pe Terra si poate dezlega mistere precum cele legate de compozitia Pamantului sau mecanismele dupa care functioneaza planeta noastra. Astfel cea mai mare cantitate de apa de pe Pamant, se  “ ascunde “ in mantaua terestra si este localizata la peste 600 de kilometri sub teritoriul Statelor Unite ale Americii, edificatoare in acest sens, fiind prezenta unor cavitati cu magma la adancimea amintita, adancime numita si “ zona de tranzitie “. Apa de aici, nu se gaseste in niciuna dintre cele trei formele de agregare universal recunoscute ( lichida, solida si gazoasa ), ci intr-o a patra forma ce se regaseste in structura moleculara a mineralelor din mantaua terestra. Cauza principala a acestui fenomen este reprezentata de uriasele presiuni si temperaturi de la aceasta adancime, care determina separarea moleculelor de apa, formandu-se un hidrolit ( OH ) incorporat in structura mineralelor.

Descoperirea a fost realizata prin combinarea cercetarilor de laborator facute de Jacobsen, care a simulat comportamentul mantalei terestre supusa la o anumita presiune, la adancimea de 600 de kilometri, cu observatiile lui Schmandt, dupa ce a analizat datele seismice furnizate de USArray, o retea cu peste 2000 de seismografe, amplasate pe teritoriul SUA. Punct de plecare pentru cercetarea facuta de cei doi savanti a fost o descoperire publicata de revista Nature in luna martie, conform careia, oamenii de stiinta au descoperit in interiorul unui diamant adus la suprafata de un vulcan din Brazilia, un fragment de mineral ( ringwoodit ) care continea o anumita cantitate de apa incorporata in structura sa. Jacobsen, a supus mineralul conditiilor extreme de la peste 600 de kilometri si a observat ca acesta se topeste partial: “ Cand un mineral ce contine importante cantitati de apa trece prin zona de tranzitie spre mantaua inferioara, trebuie sa elibereze cumva, o anumita cantitate de apa, asa ca se topeste partial. “, a declarat   Schmandt, care numeste procesul,“  topire prin deshidratare  “. Jacobsen si Schmandt sunt primii savanti care au demonstrat ca exista apa la asemenea adancimi si sunt de parere ca daca macar 1% din compozitia mantalei in zona de tranzitie, ar fi reprezentata de apa, ar insemna o cantitate de trei ori mai care decat toata apa din oceanele lumii.