Nu am crezut niciodată în JUSTEŢEA, repet, JUS-TE-ŢEA votului celor mulţi. Mulţimea, sau cum ironic m-am exprimat în mai multe rânduri, BOBORUL, este ca un monstru fără cap. Este inpredictibil, nu ştie niciodată ce face sau ce urmează să facă. Şi asta nu numai în societăţile foste comuniste, ci şi în ţările care au trecut prin toate filtrele care duc spre aşa zisa democraţie, ca: demonstraţie, conflict, grevă, revoltă, răscoală, revoluţie, Război Civil, Război Mondial, etc.. Cei care contrazic această afirmaţie nu au habar de istoria în evoluţie a societăţii umane.
Când însă mediocritatea, general recunoscută ca atare, este promovată cu bună ştiinţă spre a conduce o societate, fapta se cheamă mârşăvie cinică. În unele ţări se cheamă TRĂDARE şi se pedepseşte ca atare. Cam asta se întâmplă în România de mai bine de 27 de ani. Nu mai vorbesc de furtul unei întregi ţări, furt la propriu. Furturi care au ajuns la o valoare de peste o sută de miliarde de dolari SUA în ultimii 27 de ani (Ion Ţiriac). Toate aceste furturi sunt ştiute şi acceptate de politicienii români. Le-am aflat şi le aflăm toate zilnic din presa românească. Subliniez iară şi iară, că dincolo de existenţa unei prese româneşti mediocre, a existat şi există şi o presă care îşi riscă tot pentru a dezvălui adevarul. De cele mai multe ori un adevăr crud. Din această presă m-am alimentat şi mă alimentez şi eu. Pe această presă O FELICIT !
POLITICA
Facebook
Twitter
RSS