Descoperim Romania călătorind prin ţară

[ot-gallery url=”http://lapresa.ro/gallery/descopera-romania/”]

Calatorind prin Romania incolo si incoace, toata lumea a lasat in urma locuri nevazute si inca multe locuri chiar nestiute. Este greu sa cunosti o tara de  240.000 km², cu peste 20 de milioane de locuitori, 900 km de munti, 18.000 mii de biserici,2700 de comune, 260 de orease, sute sau chiar mii de ani de istorie si povesti despre toti si toate acestea, e de inteles de la sine.De acea intre destinatiile planuite si peregrinarile obisnuite, mai este loc oricand pentru cateva randuri dspre superlative romanesti si curiozitati.

România a îmbogăţit patrimoniul cultural intangibil al umanităţii cu trei creaţii populare: doina, meşteşugul olarilor din Horezu si ritualul căluşarilor.
[blockquote style=”2″]Romania cu peste 85 de lacuri glaciare oglindesc înălţimile colţuroase ale Munţilor Retezat, în cel mai superb parc naţional montan al tarii noastre. Vestigii ale perioadei de glaciaţiune cuaternară, căldările de la 2000 de metri au pierdut urma gheţarilor de odinioară în adâncimile tăurilor cu unde sclipitoare. Cel mai mare iezer glaciar este Bucura, cu un luciu de apă de 11 ha, iar cel mai adânc lac glaciar din România este Zănoaga – 29 de metri, din acelaşi Retezat. [/blockquote]

Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder” din Piaţa Mică a Sibiului deţine un sarcofag cu o mumie, având peste 2000 de ani vechime. Sarcofagul a fost donat în 1907 de consulul Hermann von Hannenheim, stă la loc de cinste alături de multe antichitati  arcuri şi săgeţi, tolbe, vase, bijuterii, statuete antropomorfe, monede şi multe alte obiecte ce au fost luate ca amintire de calatorul şi negustorul Franz Binder. Datorita generozitatii colectionarilor sau a multor exploratori pasionati, multe obiecte si “suveniruri” de o valoare nepretuita au ajuns la muzeu. Piesele au fost adunate din toate colturile lumii.

Despre ţinutul din jurul Sovejei (în Munţii Vrancei), bogat în pini si paduri, se spune că are cel mai curat aer din Europa. Pentru cel mai poluat aer din România se luptă localităţile  Copşa Mică (jud.Sibiu), Bucureşti si Clujul.

Cei care sunt interesati de arta,carte si cartografie se pot admira peste 800 de piese in Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi, muzeul se afla pe strada Londra nr.39 in Bucuresti.[blockquote style=”2″]Intr-unul dintre cele mai vechi aşezăminte monastice din ţară, Mânăstirea Hodoş-Bodrog (jud.Arad), deasupra uşii de intrare în biserică, dar pe dinăuntru, se găseşte o casetă din lemn cu vitrină, păstrând coarnele taurului din legendă. Povestea spune că animalul a lovit o movilă, dând la iveală Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului. Pe locul respectiv, credincioşii au ridicat prima mânăstire, atestată documentar în 1177. În biserică se poate vedea icoana cea sfântă, păstrată intactă secole de-a rândul.[/blockquote]

[blockquote style=”1″]Cu înalţii săi pereţii din calcar, apropiaţi până aproape la un metru, Cheile Bistriţei (jud.Vâlcea) sunt cele mai înguste din România. Intre localităţile Eşelniţa şi Dubova, într-un perete stâncos pe malul Dunării a fost cioplită cea mai înaltă sculptură din piatră a Europei: chipul regelui Decebal. Localizarea ei aici nu e întâmplătoare. Vis-a-vis, pe malul sărbesc, se află Tabula Traiana, o placă veche de 2000 de ani ce aminteşte de campaniile militare ale lui Traian în Dacia şi de victoriile romanilor. Figura lui Decebal măsoară 55 de metri înălţime şi 25 lungime, în timp ce inscripţiile în latină au fost gravate pe o suprafaţă din piatră de 1,74 metri înălţime şi 4 metri lungime. Printre braţele Dunării, dar în jud.Brăila, un parc natural deosebit îndeamnă iubitorii de păsări să se pregătească bine pentru birdwatching: din cele câteva turnuri de observaţie ori de pe poteci marcate, ei pot să urmărească în tihnă egretele, cormoranii, stârcii, lopătari şi lebedele din ochiurile de apă ale Insulei Mici a Brăilei. Bărcile pătrunse în această Deltă miniaturală ocolesc cu grijă stuful înalt şi nuferii albi, ca să deranjeze cât mai puţin sălbăticia fragilă a ochiurilor de apă.[/blockquote]  

[blockquote style=”2″]Un drum forestier de plai, lung şi cu opintişuri, trece munţii dinspre Schela-Sâmbotin (jud. Gorj) spre Vulcan (jud. Hunedoara), prin Pasul Vâlcan (1621 m) din Munţii Vâlcanului. Linia lui şerpuită se aşează aproape paralel cu Valea Jiului, în stânga şi în dreapta răsfirându-se culmile ierboase. Întrebaţi despre el, localnicii vor spune că se numeşte „Drumul lui Mihai Viteazul”, fiindcă pe aici a trecut domnitorul în fruntea oştirii sale, în toamna anului 1600. Din interes turistic, s-ar putea ca pitorescul drum istoric, deocamdată accesibil rutier doar cu autoturisme de teren, să intre curând în atenţia investitorilor. Deşi biserica fortificată (secolul XIII) din centrul comunei poartă însemn de monument istoric, pentru cu totul altceva a câştigat faimă localitatea Cristian de lângă Sibiu: cuiburile de berze. Primăvara, pe stâlpii de electricitate şi pe hornurile caselor îşi întemeiază familiile cea mai mare populaţie de Ciconia ciconia din România.[/blockquote]

[blockquote style=”2″]Mânăstirea Frăsinei (comuna Muereasca, jud. Vâlcea) permite accesul doar bărbaţilor, fiind singurul aşezământ ortodox din România în care se respectă avatonul, adică o hotărâre care interzice prezenţa femeilor în incintă. ● în 1880, un lăstar special era adus de la Paris şi plantat în primul parc dendrologic de pe teritoriul românesc, care fusese amenajat pe moşia castelului de la Iscroni. La începutul verii (dar o data la patru ani), Liriodendron tulipifera înfloreşte, explicând numele lui popular: copacul cu lalele sau tulipanul. Florile galben-verzui, cu petale firave formând o cupă precum cea a lalelelor, se zăresc greu printre frunzele copacului, la înălţime. Originar din America de Nord, acest arbore poate creşte până la 50 de metri, fiind adaptat zonelor de deal şi munte. La Aninoasa (lângă Petroşani, jud. Hunedoara), localnicii au grijă de tulipanul secular de pe marginea drumului principal (DN66A), el fiind un simbol pe care îl leagă şi de numele lui Jules Verne. Dar asta e o poveste spusă doar călătorilor prin Valea Jiului… [/blockquote]

[blockquote style=”2″] O parte dintre turiştii străini care poposesc în Oraviţa caută, dintr-un motiv însemnat: să vadă sala interioară decorată în stil rococo, o copie fidelă a sălii primului Teatru Naţional (Burgtheater) din Viena – sediul iniţial al acestuia a fost abandonat în 1890. Clădirea din Oraviţa a fost construită în 1817, fiind întâiul teatru din Europa iluminat cu lămpi de acetilenă. Mai presus de eleganţa sălii ori de valoarea sa istorică stă încărcătura ei romantică şi nostalgică: în 1868, din locaşul special al scenei, sufleorul Mihai Eminescu participa la reprezentaţiile trupei de teatru Pascaly. [/blockquote]

[blockquote style=”2″] La Drobeta Turnu Severin, din măreţul Pod al lui Traian doar ruinele primului picior mai există azi, după aproape 2000 de ani de la construcţia proiectată de genialul arhitect Apolodor din Damasc. 20 de stâlpi masivi şi arce din lemn rezistente au susţinut iniţial greutatea podului de 1135 metri lungime, la 20 de metri deasupra apelor Dunării. În această zonă, nici o altă punte nu a mai unit de atunci malurile fluviului şi foarte puţine semne aduc aminte de marea construcţie romană. Şi pe partea sârbească, un singur picior de pod s-a păstrat. Autorităţile din România şi Serbia intenţionează să restaureze vestigiile arheologice şi să redea Podului lui Traian locul binemeritat în conştiinţa istorică a Europei.[/blockquote]

[blockquote style=”2″]In adâncul Peşterii Scărişoara (jud. Alba) se află cel mai mare gheţar subteran din România, un bloc uriaş de gheaţă cu volum de 80.000 m³. În fiecare an, un strat se topeşte, iar un altul se depune, modelând totodată şi siluetele stalagmitelor îngheţate.[/blockquote]

[blockquote style=”2″] Intrarea dinspre Câmpulung Muscel în Culoarul Rucăr-Bran este străjuită de Mausoleul Eroilor de la Mateiaş, dedicat soldaţilor români căzuţi la datorie în primul război mondial. În spaţiul expoziţional din interior există o cameră specială, unde este reconstituită vizual şi auditiv o scenă de luptă: tranşee, semiîntuneric, soldaţi-manechin, focuri de mitralieră şi vâjâituri de obuze, flash-uri aurii. Vizitatorii trăiesc, chiar şi pentru câteva scurte minute, dramatismul războiului. Emoţiile sunt ţinute la aceeaşi intensitate în osuarul mausoleului: rămăşiţele a 2.300 de soldaţi se odihnesc pe Dealul Mateiaş.

La Mândruloc, în judeţul Arad, o suprafaţă de trei hectare este rezervată celui mai mare rozariu din România, adică o grădină imensă cu 1800 de soiuri de trandafiri, care se integrează în Parcul dendro-floricol Eutopia Gardens. În luna iunie, când trandafirii izbucnesc în prea multă frumuseţe, e timpul cel mai potrivit pentru admirarea petalelor gingaşe, dăruite cu cele mai intense nuanţe de culoare.[/blockquote]

[blockquote style=”2″]Muzeul Naţional Brukenthal, unul dintre primele muzee de artă din lume şi primul de pe teritoriul românesc, „a împlinit” 196 de ani. Tot în premieră naţională, renumita colecţie de artă din Sibiu a fost înregistrată în 2007 ca brand: „Brandul Brukenthal”.

Cea mai înalta construcţie din lemn a României este biserica din incinta Mânăstirii Bârsana de pe Valea Izei, din Maramureş. Mai mult, se numără printre primele şi la nivel european. Vârful turlei atinge înălţimea de 57 de metri.
Pe lista patrimoniului cultural universal, UNESCO a inclus şase situri româneşti: bisericile din Moldova, Sarmizegetusa Regia din Munţii Orăştiei, centrul istoric al Sighişoarei, Mânăstirea Horezu, bisericile fortificate din Transilvania şi bisericile din lemn ale Maramureşului. Încă alte câteva propuneri îşi aşteaptă confirmarea, fiindcă România are ce lăsa moştenire lumii.[/blockquote]