La Presa

Contactul cu civilizatiile extraterestre

• Marius Petre
• September 5th, 2014

Subiectul de SF si un izvor nesecat de nazbatii, ideea contactului dintre civilizatia umana si civilizatiile extraterestre poate fi abordata cu metodele stiintei. Nasa, Royal Society si alte organizatii stiintifice prestigioase abordeaza cu toata seriozitatea acest subiect. Nu am detectat pana acum nici o civilizatie extraterestra, dar datele obtinute in urma cautarii planetelor extrasolare, care indica posibilitatea existentei, numai in galaxia noastra, a circa 100 de milioane de planete pe care viata ar fi posibila, justifica speranta ca nu suntem singura inteligenta din Galaxie si ca, mai devreme sau mai tarziu, vom intra in contact cu semenii nostri din Univers.

Subiectul contactului  cu o civilizatie extraterestra nu este atat de usor, pe cum ar putea sa para la o prima vedere. Motivul este simplu: pana acum nu am avut experienta unui asemenea contact. Civilizatiile extraterestre raman, deocamdata, la nivelul ipotezelor indraznete. Cum s-ar putea aborda un asemenea subiect? Nu trebuie sa cautati foarte mult si veti gasi o literatura extrem de bogata, in care se speculeaza in fel si chip despre contactul cu inteligentele extraterestre. Din nefericire, prea adesea, abordarea acestui subiect este una fantezista, ridicola, ceea ce ar putea arunca in derizoriu o tema extrem de importanta pentru civilizatia terestra. Din fericire, exista si abordari serioase ale contactului cu civilizatiile extraterestre, dar acestea sunt ceva mai greu de gasit, cata vreme nu te inarmezi cu rabdare si rigoarea cuvenite unei teme de o atat de mare importanta. In luna mai 2014, NASA a dat publicitatii un volum dedicat istoriei programului SETI (Search for ExtraTerrestrial Intelligence), care o buna bucata de vreme a functionat in cadrul NASA, fiind finantat din fonduri guvernamentale. Titlul acestui volum este foarte ademenitor si sugestiv: “Archaeology, Anthropology, and Interstellar Communication” (Arheologie, Antropologie si Comunicatii Interstelare). Cartea poate fi descarcata gratuit de catre oricine si reprezinta o adevarata comoara pentru cei dornici sa inteleaga mai bine probleme legate de comunicarea cu semenii nostri din Univers. Va rog sa ma credeti, nu veti avea decat de castigat daca o veti citi. Veti vedea ca, fara a arunca in lumea nazbatiilor, folosind numai reigoarea stiintei, se poate aborda fascinantul subiect al contactului cu civilizatiile extraterestre. Nu voi face un rezumat, vreau doar sa va prezint numai cateva probleme enuntate in aceasta splendida carte.

Extrateretrii cu fata umana?

In capitolul intitulat “Evolutia extraterestrilor”, Douglas A. Vakoch, discuta o problema importanta pentru comunicarea cu civilizatiile extraterestre. Fiintele inteligente de pe alte planete ne seamana sau, mai degraba, suntcomplet diferite de noi?

Problema nu este una noua, nu este o inventie a romanelor si filmelor SF. Cum ar arata formele extraterestre de viata inteligenta? In 1698, Christian Huygens publica “Cosmotheoros” un “tratat filosofic” in care isi prezenta speculatiile asupra universului si asupra existentei vietii pe alte planete. Pentru el, extraterestri, “planetarii”, ar putea fi asemanatori noua in unele privinte, dar complet diferiti in altele. Dupa ce explica de ce acestia ar trebui sa fie fiinte care sa poata sta in pozitie verticala si ca ar trebui sa posede echivalentul mainilor umane el ajunge la concluzia ca ” De aici nu rezulta ca aceste fiinte ar trebui sa aiba aceasi forma ca noi. Deoarece exista o varietate infinita de figuri pe care nu le putem imagina, atat ca organism in intregul sau, cat si pentru partile sale, (aceste fiinte) pot fi foarte diferite de noi.”

Douglas A. Vakoch face apoi o trecere in revista a principalelor ipoteze legate de aspectul fiintelor extraterestre. Il citeaza pe paleontologul George Gaylord Simpson, care, in 1964, publica in revista Science articolul “The Nonprevalence of Humanoids”. Pentru Simpson trei factori sunt importanti in procesul evolutiei biologice: “mutatia, recombinarea (genetica) si selectia”. Acesti tre factori duc inevitabil la aparitia formelor de viata avansata? Simpson propune doua abordari: una istorica, pe baza datelor paleontologice, si alta bazata pe consideratii teoretice. Concluzia articolului sau: “Speciile actuale ar fi fost cu totul altele daca inceputul lor ar fi fost altul si daca in oricare stadiu al evolutiei lor mediul incojurator ar fi fost diferit. Omul nu face exceptie de la aceasta regula. daca lantul cauzal ar fi fost diferit, atunci Homo sapiens nu ar fi existat.”

Un alt om de stiinta care s-a ocupat de acest subiect a fost Theodosius Dobzhansky, genetician american, de origine ucraineana. Ca si Simpson, el argumenteaza pentru evolutia divergenta. In articolul “Darwinian Evolution and the Problem of Extraterestrial Life”, publicat in 1971 in Perspectives in biology and medicine, el sustine ca probabilitatea este aproape nula, pentru existenta unor fiinte extraterestre similare lui Homo Sapiens. Chiar daca ne-am imagina o planeta pe care sa existe toate formele de viata pe care le intalneam pe Terra in Eocen, reaparitia omului ar implica producerea exact a acelorasi mutatii si existenta aceluiasi proces de selectie care au dus la Homo Sapiens pe Terra, lucru practic imposibil.

Cu un asemenea argument nu este de acord paleobilologul Simon Conway Morris. Acesta in cartea sa, Life’s Solution: Inevitable Humans in a Lonely Universe, ca “Argumentul conform caruia echivalentul lui Homo sapiens nu ar putea aparea pe o alta planeta, nu ia in seama un aspect: nu este vorba despre un traseu exact pentru evolutia omului, ci de probabilitati variate si succesive ale pasilor evolutionari care au culminat cu umanitatea.”

Asa cum se cade intr-o asemenea situatie, in care datele de care dispunem sunt insuficiente, lasand loc speculatiilor, Douglas A. Vakoch lasa deschisa problema aspectelor anatomice ale semenilor inteligenti de pe o alta planeta. Nu face decat o scruta remarca: “Unele dintre argumentele incisive pro sau contra existentei vietii (inteligente) extraterestre sunt enuntate de catre oameni de stiinta care au avut doar un interes trecator asupra acestei probleme. Punctele lor de vedere sunt influentate de activitatea lor profesionala si nu de discutii cu alti specialisti interesati de viara de dincolo de Terra.”

Daca mi se permite o opinie personala, un prim pas va fi facut nu peste multa vreme, la scara istorica, desigur. Cred ca suntem destul de aproape de identificarea unor forme de viata in Sistemul Solar. Marte si satelitul Jupiterian Europa ar fi principalii candidati. Indata ce le vom putea analiza in laboratoarele terestre, vom avea mai multe informatii despre evolutia vietii in Univers. Acesta va fi acel prim pas, care ne va duce din domeniul speculatiilor in cel al ipotezelor stiintifice.